Descrição
Compositor: Loredana Groza
Letrista: Loredana Groza
Letra e tradução
Original
Înregistrează un mesaj după semnalul sonor.
Tu, tu-mi trimiți inimioare, inimioare, când îți spun că mă doare tare și mă întreb de ce oare?
Oare dragostea noastră moare ca o floare, moare, dispare ca un soare ce apune în mare? Unde am greșit? Unde oare?
Euforia de la început s-a consumat ca un fitil de lampă.
Nu a rămas decât reflexul dragostei. Rutina a ieșit la rampă.
Riduri de singurătate. Anxietatea îmi sapă pe față.
Prinsă între gesturi fără viață, superficial mă privești cu ochii de gheață.
Mă rănesc și oceanul nostalgiei se revarsă, iar cuvinte nespuse în tăceri se agață.
Lacrimi invizibile îmi alunecă pe față.
Tu îmi trimiți inimioare, inimioare, când îți spun că mă doare tare și mă întreb de ce oare, oare dragostea noastră moare ca o floare, moare, dispare ca un soare ce apune în mare? Unde am greșit?
Unde oare?
Mă prinzi în brațe seară de seară, într-un dans repetat, fără greșeală și mă simt ca o pagină goală.
Nu pierzi niciun pas și mă lași fără glas când vreau să-ți spun bun rămas. Asta-i tot ce a rămas.
Mmm.
Tu îmi trimiți inimioare, inimioare, când îți spun că mă doare tare și mă întreb de ce oare, oare dragostea noastră moare ca o floare, moare, dispare ca un soare ce apune în mare? Unde am greșit? Unde oare?
Mă prinzi în brațe seară de seară, într-un dans repetat, fără greșeală și mă simt ca o pagină goală.
Nu pierzi niciun pas și mă lași fără glas când vreau să spun bun rămas. Asta-i tot ce a rămas.
Tu îmi trimiți inimioare, inimioare, când îți spun că mă doare tare și mă întreb de ce oare, oare dragostea noastră moare ca o floare, moare, dispare ca un soare ce apune în mare? Unde am greșit?
Unde oare?
Tradução em português
Grave uma mensagem após o bipe.
Você, você me envia corações, corações, quando eu digo que estou com muita dor e me pergunto por quê?
Será que o nosso amor morre como uma flor, morre, desaparece como o sol se pondo no mar? Onde foi que eu errei? Onde?
A euforia do início foi consumida como um pavio de lâmpada.
Tudo o que restou foi o reflexo do amor. A rotina acabou.
Rugas da solidão. A ansiedade invade meu rosto.
Preso entre gestos sem vida, você me olha superficialmente com olhos gelados.
Me machuquei e o oceano de saudades transborda e as palavras não ditas nos silêncios se agarram.
Lágrimas invisíveis deslizam pelo meu rosto.
Você me manda corações, corações, quando eu te digo que dói tanto e me pergunto por que, nosso amor está morrendo como uma flor, morrendo, desaparecendo como um sol se pondo no mar? Onde foi que eu errei?
Onde?
Você me segura em seus braços noite após noite, numa dança repetida, sem falhar, e eu me sinto como uma página em branco.
Você não perde o ritmo e me deixa sem palavras quando quero me despedir. Isso é tudo que resta.
Hmmm.
Você me manda corações, corações, quando eu te digo que dói tanto e me pergunto por que, nosso amor está morrendo como uma flor, morrendo, desaparecendo como um sol se pondo no mar? Onde foi que eu errei? Onde?
Você me segura em seus braços noite após noite, numa dança repetida, sem falhar, e eu me sinto como uma página em branco.
Você não perde o ritmo e me deixa sem palavras quando quero me despedir. Isso é tudo que resta.
Você me manda corações, corações, quando eu te digo que dói tanto e me pergunto por que, nosso amor está morrendo como uma flor, morrendo, desaparecendo como um sol se pondo no mar? Onde foi que eu errei?
Onde?